Nu ştiu alţii cum sunt, dar copilăria mea n-a fost prea mişto. Şi două de azi.

User Rating: 0 / 5

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

 

- "Mă grăbesc cât pot, dar nu pot mai repede de atât" spuse domnul agent rutier prin staţie, în timp ce noi îl depăşeam mergând.

- Pe trotuar, prin faţa MNAR, un domn biciclist echipat serios conducea un pluton de 15 biciclişti şi bicicliste călare pe biciclete Raiffeisen, galbene. În urma lor, un alt biciclist serios închidea plutonul. Ceva îmi scapă. Oricum, casca nu te apără doar de ploaie.

- În copilărie nu am avut bicicletă. Tata nu m-a lăsat. Nici acum nu m-ar lăsa, dar nu mai are ce-mi face.

- În copilărie nu am avut mingea mea. Ai mei nu mi-au cumpărat. Mă jucam rar fotbal. Prietenii de la bloc aveau mingile lor şi ştiau să se joace. Eu nu ajungeam niciodată să pun piciorul pe minge. Uneori stăteam în poartă. Atunci apucam şi eu să ating mingea, când mai încasam un gol. Majoritatea golurilor le încasam fără să apuc s-o ating. De mic copil nu-mi place fotbalul.

- Până la urmă am avut biciclete. Dar tot nu am avut. Tata le-a luat defecte, din târg, şi nu mi le-a reparat. Eu nu ştiam să le repar. Nici el nu ştia să le repare. Mi le-a cumpărat cu o seară înainte să dau corijenţa la mate din vară, în clasa a IX-a. Mi-a zis că dacă nu iau corijenţa de a doua zi, le aruncă pe geam. Am luat corijenţa a doua zi. Le-a aruncat la ţară. Acum lucrez eu la ele. Nu mă grăbesc. Avem, deja, patru biciclete-n casă.

- În clasa a X-a am fost cel mai bun din clasă la matematică. Profesorul la care rămăsesem corijent s-a mutat la Vianu (vă salut, domnule Păun!) iar profa nouă nu ştia de ce eu sunt mereu cu mâna pe sus. A lămurit-o o colegă binevoitoare care i-a răspuns, plină de satisfacţie, că am fost corijent pe vară. Pentru asta i-am devenit şi mai simpatic profei, iar colegele i-au devenit şi mai antipatice. Karma e mişto. Copilăria mea începuse să se ducă.

- Am învăţat să merg pe bicicleta unui prieten, când aveam vreo 13 ani (te pup, Bobo). Am încercat de multe ori să merg, dar nu am reuşit. Într-o zi m-am suit din nou, ca să încerc, şi dus am fost.

- Cu taxiul am mers prima oară când am avut salariul meu. Încă locuiam cu ai mei. Am luat taxiul până la Universitate. Mi-am tras-o cu o tipă. Am plecat de acolo dimineaţa, cu autobuzul.

- Într-o noapte m-am întors pe jos din Tineretului până la ai mei în Băneasa. Mă certasem cu prietena şi încă nu aveam salariul meu.

- Într-o noapte m-am întors pe jos din Fire până la ai mei în Băneasa. Un domn englez m-a văzut uitându-mă la vitrina de la Germanos. M-a întrebat dacă am salariu. Nu aveam. M-a întrebat de ce nu mă angajez dacă vreau un telefon din ăla. L-am ascultat, m-am angajat. M-am lăsat de prima facultate, am început-o pe a doua, am terminat-o pe a doua. De atunci am mers de multe ori cu taxiul. Mi-am cumpărat şi telefon din ăla. Mi-am cumpărat şi bicicletele mele, mai multe. Minge tot nu am, dar e ok: oricum, de mic copil nu-mi place fotbalul.