Cicloturism / 86 Vizualizări

episodul urmator

Tur prin Romania 2010, ziua 4 (VIDEO)

Judetul: Sibiu, Alba
Punctul de plecare si cel de sosire: Ocna Sibiului – Ludoș – Păuca – Roșia de Secaș – Mihalț – Gâlda de Sus – Poiana Gâldei (pensiunea Floare de Colț)
Perioada cand a fost realizata tura: 2 august, luni
Starea traseului: Asfalt + drum pietruit
Trafic auto: 10 km trafic scazut, 64 km fara trafic

 

Tur prin Romania 2010, ziua 4

de Ștefan U.

A patra zi – luni, 2 august

Daniel se dovedeşte o gazdă minunată şi ne pregăteşte un mic dejun consistent – ouă de ţară, brânză şi slănină. Îmi va da puteri toată ziua. Apoi ne conduce până după ieşirea din localitate. Începem bine, urcând. Drumul cred că este în curs de asfaltare. În acest stadiu are pietricele mici la partea superioară, dar este nivelat şi bun de mers. Numai primii 300 de metri au pus ceva probleme la înaintare, pietrişul nefiind tasat. Peisajul deluros este încântător. Picioarele noastre nu sunt la fel de încântate, în schimb – urcăm, coborâm, urcăm. Din experienţă ştiu că asta te termină mai repede decât orice Transfăgărăşan. Şi căldura… Soarele arde puternic, aşa că apelez la crema solară. Oricum, deja sunt bronzat ca naiba.

În Topârcea oprim să spargem un pepene. Sau doi.

Premiul pentru fiecare urcare este o coborâre pe cinste, aşa că mai trecem un deal pentru a ajunge în Ludoş.

Gazda noastră de aseară ne-a povestit de golul demografic din această zonă, apărut după plecarea saşilor. Iar Ludoş arată exact ca un oraş părăsit din Vestul Sălbatic. Marian scrie în carneţel.

Bogdan nu se simte bine, aşa că facem o mică pauză. Urmează o urcare destul de serioasă şi foarte frumoasă în acelaşi timp. Îmi place mult zona.

La intersecţia cu DJ 107 B găsim o troiţă. Noi facem stânga spre Păuca şi o pauză la umbră. Până în Păuca e numai de coborât. Se ating viteze apropiate de 60 km/h.

Ajungem în Păuca şi ramân mut. Consiliul local este imens – o clădire nouă în contrast cu toate locuinţele din jur. În curte, un localnic tunde gazonul impecabil. Culmea, la numai doi kilometri, drumul asfaltat se termină brusc. Mă întreb unde s-au dus fondurile. România uimitoare.

După Roşia facem pauza de prânz şi ne despărţim de Radu şi Daniel, care sunt recuperaţi de duba ce ne-a transportat bicicletele în prima zi la Curtea de Argeş. Am rămas 7 – numai Spiţe Colorate.

Mai urcăm o bucată de drum, ceea ce îi sleieşte de puteri pe unii dintre noi. Bogdan se resimte. Luăm nişte porumb de pe câmp cu gândul de a-l face seara pe foc. Florin se taie în frunze. Marian scrie în carneţel.

Eu nu am nicio problemă de ordin fizic. Eu şi Florin nu avem de ce să ne păstrăm resursele, pentru că mâine o luăm spre casă, avem şi mai puţine bagaje, aşa că-i dăm bataie în continuare. După o coborâre în forţă înspre Mihalţ, văd cu coada ochiului 2 dulăi care vin spre noi din departare. Ajung imediat lângă noi şi li se mai alătură încă vreo 4-5 de mărimi diferite. E clar că nu e de glumit cu ei, aşa că ne oprim, ne punem spate în spate şi ne apărăm cu biclele. Apare la un moment dat un nene şi îi spun să-şi cheme câinii. Se pare că nu este ciobanul însă. Stăm nemişcaţi până apare şi Iuliana. Câinii s-au mai liniştit acum. Apar şi ceilalţi.

Ieşim la şosea. Se vede Teiuşul. Dar noi nu vom trece prin el. Intrarea prin Apuseni se va face prin Cheile Galdei. Pentru a ajunge acolo, nu o luăm pe drumul naţional şi european, ci direct pe un drum desfundat.

Trecem liniile ferate din Teiuş şi continuăm spre Galda de Jos. În această din urmă localitate, facem aprovizionarea pentru seara asta.

Peisajul se schimbă complet. Intrăm în Apuseni. Fascinanţii Apuseni. Bogdan este foarte obosit şi nu e singurul. Trebuie găsit loc de campare cât mai repede. Daniel se duce în faţă tocmai pentru acest lucru. Eu mă simt bine, o iau şi eu încet în faţă, mai fac câteva poze şi mă întâlnesc cu el în Poiana Galdei, o deschizătură între pereţii de piatră făcută probabil de apa. Frumos peisaj. Îi aştept şi pe ceilalţi şi dăm să plecăm. Mă uit în spate şi văd că opreşte un BMX X5 negru la grupul rămas în urmă. Înainte de a trece printre Cheile Galdei, maşina misterioasă opreşte şi lângă mine şi Florin. Bărbosul dinăuntru ne spune că a vorbit cu colegii şi ne invită la el pentru a campa.

OK, cât noroc să ai frate? Două seri la rând. Plus ţeapa trasă la campingul de la Cumpăna, unde am plecat fără să plătim (ah, şi-am zis că n-o spun p-asta).

Domnul Lucian ne invită la el în primitoarea curte. O proprietate foarte frumoasă. Ne povesteşte că nu este prima dată când găzduieşte ciclişti porniţi la drum. Ne lasă să facem un duş fierbinte, dar pentru asta Florin va trebui să se ocupe de centrala termică. Bravo, dintr-atâţia ingineri, alege-l exact pe IT-ist să manevreze cazanul sub presiune. În fine, nu bubuie nimic. Suntem invitaţi şi la o ţuică tare dintr-un butoiaş de sticlă, lăsaţi să ne facem pe grătar porumbul, cartofii şi cârnaţii. Mă duc la somn destul de târziu, ameţit bine, dar nu mai contează oricum – mâine mă duc spre casă.

Video-uri Similare